Pagube fara precedent in istoria tranzitiei romanesti au fost provocate ieri de doua greve de proportii. Angajatii Dacia din Pitesti si cei de la fabrica Bergenbier din Blaj au blocat fluxurile tehnologice pentru a obtine salarii mai mari. Pentru investitori, acesta este semnalul unui nou risc pe care il prezinta afacerile in Romania, iar in cazul angajatilor, simptomele sint doua: au devenit constienti ca sint indispensabili pentru angajator, dar si ca escaladarea continua a salariilor i-ar putea lasa in urma din punctul de vedere al standardului de viata. Singurii care se bucura de greve sint specialistii in resurse umane, care in astfel de cazuri reusesc sa recruteze personal specializat la costuri ceva mai mici decit cele la care se asteptau.
7.500 de angajati ai uzinei Dacia Renault de la Pitesti au intrat ieri in greva generala, dupa ce administratia nu le-a oferit decit un sfert din cit au cerut. Sindicalistii au cerut o majorare a salariilor de 550 de lei, in doua transe, adica 350 de lei de la 1 ianuarie 2008, respectiv 200 de lei incepind cu 1 iunie. Ei au mai solicitat conducerii Dacia Renault marirea primelor de Paste si de Craciun cu pina la 50% din salariul mediu brut si a primei de vacanta pina la echivalentul unui salariu mediu brut.
Insa ultima oferta a conducerii Dacia, formulata vineri si valabila numai pina duminica, a fost o crestere salariala cu 118 lei. Propunerea nu a fost acceptata de sindicalisti, pe motiv ca nu acopera nici inflatia, asa ca ieri-dimineata, la ora 7.00, sindicalistii au intrat in greva generala si productia de masini de la Pitesti s-a oprit.
Nicolae Pavelescu, liderul Sindicatului Automobile Dacia (SAD), declara ieri ca „nu a mai vazut atitia oameni strinsi de pe vremea lui Ceausescu“. „Sint convins ca administratia ne va chema la negocieri dupa zece zile de greva, dar eu cred ca vom sta cel
