Inca de la inceputul marii si lentei privatizari a fost clar ca romanii nu stiu si nu vor sa scape de gunoaie, fie ele tehnologice, casnice sau politice.

Propaganda postdecembrista referitoare la bunurile intregului popor le-a incurajat delasarea. Nu voiau sa-si vanda tara si pace. Mai cu seama ca erau incurajati sa recicleze tot soiul de gunoaie politice. Iar acestea isi atarnau de programele politice tot felul de brelocuri ruginite, vedetele planurilor cincinale, care le puneau oamenilor cate o paine neagra de fum pe masa. Valtoarea vremurilor a scos pe mal marile ctitorii tot mai ponosite si toxice ale propagandei comuniste. Frumoasele economiei centralizate au devenit slutele economiei de piata. S-au pus taxe pe mediu, iar contractele de vanzare contineau clauze postprivatizare care ar trebui sa-i oblige pe cumparatori la investitii serioase in protectia mediului si reciclarea gunoaielor. Vanzarile s-au facut, cumparatorii au uitat de angajamente si nici o autoritate nu s-a ostenit sa-i cheme la ordine. Asa se face ca nu trece saptamana sa nu aflam ca mizeria din apele nationale e in crestere si e pe punctul sa depaseasca nivelul de alarma.

Unul dintre criteriile de aderare in clubul european a fost si acela referitor la protectia mediului. Si pentru a nu strica proasta impresie pe care si-au facut-o unii despre noi, protectia mediului continua sa fie doar o vorba pe hartie. Sute de intreprinderi continua sa-si verse amarul si mizeria in albiile raurilor. Pasivitatea institutiilor de stat e un branci inainte dat marilor poluatori. Insa adevarata problema, pare-se, nu sunt acestia. In judetul Gorj, cei mai mari poluatori sunt oamenii obisnuiti pentru care cea mai la indemana groapa de gunoi este albia raului. Prefectura a amendat mai multe primarii, insa nu a reusit sa opreasca circulatia navala a gunoiului prin natura. La fel si in Maramures, Ias