- Politic - nr. 59 / 25 Martie, 2008 Neindoios, pentru a vorbi minute in sir fara a spune nimic, iti trebuie oarece talent. Capitol la care, sa recunoastem, nu suntem deficitari. Partea proasta a lucrurilor este alta: diferenta dintre vorbe si fapte este uriasa. Politicianul roman vorbeste de dimineata, inainte si dupa cafea, cu stomacul plin sau gol, la pranz si seara, fara incetare. Nu conteaza ca domeniul in care peroreaza ii este strain, el vorbeste intruna, fie la tribuna Parlamentului (mai ales), fie in mass-media ori seara pe la televiziuni. Exemple? Cate vreti. Premierul Calin Popescu Tariceanu, la inceputul sedintei de Guvern, declara, bunaoara, recent _ dupa ce i-a urat succes si bun venit noului ministru al Justitiei, Catalin Marian Predoiu, urmatoarele: "Doresc sa consolidam rolul justitiei in Romania ca institutie independenta, nesupusa niciunei influente politice". Aceasta placa uzata o tot auzim de vreo 18-19 ani, cu "independenta si rolul justitiei", iar cat de "nesupusa este ea influentelor politice", o simte (pe pielea proprie) numai cel care-i trece pragul. Alt exemplu: Mircea Geoana. Nu exista subiect, nu exista tema, fie ea politica, economica, sociala, culturala, fara ca liderul PSD sa nu vorbeasca minute in sir. Ca un agent de circulatie aflat in mijlocul unei intersectii. De parca Stanga inseamna vorbe goale si criticarea excesiva a Dreptei, fara argumente. Partea proasta este ca, in asemenea conditii, discursurile lui Ion Iliescu, Adrian Nastase, Adrian Severin, Cristian Diaconescu sau ale altor social-democrati veritabili _ care au si darul oratoriei _ nu mai au impactul vizat. Dar Geoana este intrecut la capitolul "purtator de vorbe goale" de un alt tanar politician, de Emil Boc, liderul democrat-liberalilor, primarul Clujului. Acesta a ajuns _ dupa ce a stat mult timp in preajma sefului lui, pe atunci, Traian Basescu _ sa repete sa sar