Inainte sa se avante in batalia electorala, parlamentarii ne-au facut cadou un pachet de legi electorale care proiecteaza pentru orice observator onest portretul unei clase politice inconsecvente si preocupate mai degraba de calcule de conjunctura decat de construirea unei democratii coerente si stabile. In consecinta, peste doua luni, alegatorii vor fi chemati sa-si aleaga reprezentantii in administratia locala dupa nu mai putin de trei sisteme: sistemul uninominal cu un singur tur pentru presedintii de consilii judetene, sistemul uninominal in doua tururi de scrutin pentru primari si un sistem proportional, pe liste, pentru consiliile locale si judetene. Ce va intelege electoratul din aceasta varietate nu stim, dar putem banui ca unii cetateni nici nu vor incerca sa desluseasca regulile care se aplica fiecarui buletin si fie nu se vor duce la vot, fie vor vota cum le va indica primarul. Legitimitatea democratica a alesilor va suferi astfel o lovitura serioasa. Dar cui ii mai pasa azi de legitimitate sau de reprezentativitate? Sa ne amintim insa de toamna anului 2007, marcata de campania furibunda a "coalitiei celor 322" impotriva votului uninominal propus de presedinte. PNL, UDMR, PC si PRM s-au manifestat vehement
impotriva propunerii prezidentiale, iar televiziunile ne-au bombardat cu tot felul de studii rasarite peste noapte care sustineau ca sistemul uninominal s-ar aplica preponderent in Africa, nu in Europa, ca ar consfinti o dictatura a partidelor si ca, daca vom adopta uninominalul francez, o mare parte a electoratului nu va fi reprezentata
in parlament. Nimeni nu si-a batut capul macar sa observe ca statele africane citate erau foste colonii britanice, care preluasera sistemul fostei metropole. Dupa epuizarea patimilor politice la referendumul pierdut de presedinte in noiembrie, tema uninominalului a fost reluata intr-o cacofonie politica total
