Patruzeci de trepte spre mantuirea sufletului
Intr-o lume a tehnologiilor de varf, tot mai secularizata si mai grabita pe zi ce trece, postul poate parea un ritual anacronic. Ateii nu se sfiesc sa afirme fatis acest lucru, fara insa a sti un adevar elementar, si anume, ca pe toti cei care urmaresc Calea lui Hristos, viata crestina ii obliga la echilibru, la acea "dreapta socoteala" sau discernamant, de care vorbesc Sfintii Parinti: a nu aluneca in extreme, a merge pe calea de mijloc. Tocmai de aceea, Biserica indeamna si astazi credinciosii sa tina fiecare postul dupa puterile lui, cu mancare de origine vegetala, ferindu-se insa de imbuibare. Este insa foarte important ca postul alimentar sa fie dublat de cel duhovnicesc, prin inmultirea rugaciunilor si participarea la slujbele Bisericii. Incercand sa-i dam postului sensul sau adevarat - acela de curatire de patimi si apropiere de Dumnezeu - si sa nu-l tinem doar pentru ca este "un obicei sanatos", vom reusi ca la sfarsitul acestei perioade sa-l primim, curati la trup si suflet, pe Mantuitorul Hristos, si sa ne bucuram cu toata fiinta de Invierea Sa.
Exercitiul desavarsirii
Atat de veche este porunca postului, incat Sfantul Vasile cel Mare spunea: "Cucereste-te, smereste-te, omule, in fata batranetii postului, ca de o vechime cu lumea este el!". Credinciosii care merg frecvent la Sfanta Biserica stiu ca perioada de pregatire a Postului Pastelui (numit si Postul Mare, al Paresimilor, al Proorocilor sau al Patruzecimii, pentru ca dureaza patruzeci de zile, atat cat a postit Mantuitorul Hristos cand s-a retras in pustie) incepe cu trei saptamani mai inainte - mai precis din duminica Vamesului si a Fariseului, cand in fiecare lacas de inchinare ortodox incep sa rasune cantarile, pe tonuri tot mai triste si mai tanguitoare, din cartea liturgica a Triodului, semn ca se intra intr-o perioad
