Intrunirea "la varf" a Aliantei Nord-Atlantice de la Bucuresti din aprilie 2008 a fost prezentata in presa internationala ca un eveniment epocal. La reuniune vor participa liderii celor 26 de state membre NATO, reprezentantii tarilor din Parteneriatul pentru Pace si o parada impresionanta de alti demnitari straini. Avand interese nationale, prioritati si aspiratii politice diferite, membrii NATO au intampinat frecvent dificultati in decursul dezbaterilor pentru definitivarea deciziilor care necesita unanimitate. Conform traditiei, la intrunirile la care participa multi sefi de state, o mare parte din discutii, tatonari si negocieri preliminare au loc in grupuri restranse, "in culise". La summit-ul NATO de la Bucuresti, liderii statelor membre in Alianta Atlantica trebuie sa analizeze solicitarile de aderare ale unor noi aspiranti. Decizii consensuale sunt necesare pentru admiterea Croatiei, Macedoniei si Albaniei si pentru acceptarea preliminara a candidaturilor Ucrainei si Georgiei. Alianta va trebui sa se ocupe si de alte probleme de mare importanta pentru securitatea statelor membre, precum contributiile membrilor la eforturile militare din Afganistan, evitarea dependentei energetice de surse externe, relatiile NATO cu Rusia si reevaluarea misiunilor, capabilitatilor si strategiilor de viitor ale Aliantei. Admiterea de noi membri In urma imploziei Uniunii Sovietice, extinderea NATO spre Est a devenit o preocupare majora a Aliantei Nord-Atlantice si a contribuit semnificativ la restabilirea vitalitatii organizatiei. Oferind umbrela protectoare a NATO altor state europene, puterile occidentale au sperat sa extinda zona de pace, toleranta etnica si stabilitate politica in Estul continentului, ca sa permita crearea unei Europe unitare, libere si prospere. Desi realizarile din ultimii 11 ani sunt remarcabile, proiectul initial inca nu a fost finalizat. Integrarea natiu