Nu mai avem timp! Da, aceasta este senzatia pe care o împartasim tot mai des… Viteza, de multe ori precipitarea ne domina existenta. Informatiile se succed cu repeziciune, obligatiile profesionale, tribulatiunile si agitatia zilei nu ne îngaduie ragazul de a digera prisosul de mesaje care abunda prin intermediul canalelor media sau direct din mediul individual de manifestare. Întrucât, prin natura profesiei, ma întâlnesc cotidian cu foarte multe persoane reprezentând diverse sfere si categorii sociale, constat, adeseori, ca orizontul acestora de asteptare este cât se poate de bulversat de agresivitatea cu care, la nivel national, sfera politicului cauta sa-si impuna autoritatea, chiar dominatia. Luptele permanente si confruntarile intereselor de tot felul au determinat efecte perfide, au generat subiecte si isterii publice care, în esenta, nu au vreo legatura cu orizontul economic de asteptare, cu nazuita bunastare. Aceasta frecventa gâlceava, generata la nivel de lideri politici, transferata la vârful institutiilor statului, nu serveste dezvoltarii economice, nu aduce mai multe programe de dezvoltare pentru România care încearca a se deprinde cu spiritul european. Din contra, un climat tensionat, intoxicarile si manipularile generate de informatii contradictorii si campanii de imagine servind unor interese de grup si, în general, lipsa de scrupule si ipocrizia în promovarea unor interese pur subiective, au determinat nepermise conflictualitati sociale, au antrenat o sila generala. O suprasatietate si o perceptie care se rasfrâng negativ asupra principalelor institutii de guvernare ale statului.
Desi generos reprezentat politic chiar în Guvernul României (doar UDMR a avut vreo 30 de reprezentanti în structurile guvernamentale sau parlamentare), orasul nostru nu s-a bucurat de sustinerea necesara în promovarea proiectelor si a programelor majore de dezvoltar