Incercarile disperate ale bancii centrale americane (Federal Reserve sau, mai scurt, Fed) de a salva economia americana de la scufundare sunt, din cel putin doua motive, de-a dreptul iesite din comun. In primul rand pentru ca pana acum doar cateva luni toata lumea credea ca SUA vor putea evita recesiunea. Acum recesiunea pare insa o certitudine. In al doilea rand, actiunile Fed par sa nu aiba nici un efect. Desi dobanzile au fost mult reduse, iar Fed a injectat cu generozitate lichiditati in bancile cu probleme de numerar, criza se adanceste.
Intr-o proportie considerabila, criza americana a fost de fapt generata de Fed, ajutata de optimismul nerealist al administratiei Bush. Unul dintre principalii vinovati este nimeni altul decat Alan Greenspan, cel de la care actualul sef al bancii centrale, Ben Bernanke, a mostenit actuala situatie cumplita. Dar Bernanke insusi a fost unul dintre guvernatorii bancii centrale in era Greenspan si chiar a esuat el insusi in a pune un diagnostic corect problemelor din ce in ce mai grave pe care le aveau politicile bancii.
Criza financiara de astazi isi are radacinile imediate in 2001, intr-un context format de sfarsitul freneziei internetului si de socul atacurilor teroriste de la 11 septembrie. Atunci, Fed a deschis robinetele monetare pentru a incerca sa combata o incetinire economica. Banca centrala a pompat bani in economia SUA si a redus drastic principala sa rata a dobanzii (asa-numita rata a fondurilor federale) de la 3,5% in august 2001 la doar 1% la jumatatea lui 2003. Fed a pastrat aceasta rata la un nivel mult prea scazut pentru mult prea mult timp.
In general, expansiunea monetara usureaza imprumuturile si reduce costurile lor pe ansamblul economiei. Ea tinde de asemenea sa slabeasca moneda nationala si sa sporeasca inflatia. Exact aceste efecte deveneau vizibile in SUA.
Elementul specific a
