Criza financiara se adanceste in SUA, evidentiind vicii majore ale unui model de guvernanta si ale unor practici in lumea bancara care sunt departe de ceea ce numim "good practices".
Alan Greenspan, fostul sef al Fed (banca centrala a SUA), a intrat de mai mult timp sub foc incrucisat; i se reproseaza, intre altele, o nonsalanta fata de problemele supravegherii sistemului bancar (financiar) si activismul in scaderea dobanzilor la inceputul deceniului, care ar fi pus samanta pentru actuala criza. Nu vreau sa judec aici prestatia lui Greenspan la carma Fed, care are parti bune si mai putin vrednice. Merita poate numai sa subliniez ca scaderea dobanzilor, dramatica, dupa criza dotcom-urilor si atacul terorist din 2001 induce analogii cu eforturile de acum de a proteja stabilitatea sistemului financiar. Adica, s-a folosit arma dobanzilor (creditul ieftin) pentru a asigura lichiditate sistemului bancar si evitarea intrarii in incapacitate de plata a numeroase institutii financiare.
Greenspan a publicat recent in Financial Times articolul "Nu vom avea vreodata un model de risc perfect" (We will never have a perfect risk model", 17 martie a.c). Una dintre tezele sale este ca niciun model (de risc sau econometric) nu poate surprinde, intr-o maniera adecvata, complexitatea - ca trasatura definitorie a sistemelor reale. Si ca aceasta insuficienta este vizibila mai ales in perioade de iesire si intrare intr-alt regim de evolutie a variabilelor ce descriu sistemul.
Astfel, exista perioade relativ lungi cand principale variabile masurabile pot evolua in mod diferit; aceste perioade sunt echivalente pentru expansiune economica, iar modelele cauta sa identifice corelatiile negative care sa permita investitorilor optimizarea plasamentelor financiare. Exista insa perioade de cadere, de panica, cand corelatiile negative nu mai sunt prevalente, cand si
