• CDE, ORGANIZAŢIE DE MASĂ COMUNISTĂ
“Problema evreiască” nu era străină doctrinarilor PCR. În 1948, urmând învăţătura marxist-leninistă, comuniştii români au redactat “Rezoluţia în chestiunea naţională”, ocolind însă dezbaterea statutului evreilor. În schimb, din 1945, înfiinţaseră Comitetul Democrat Evreiesc (CDE), organizaţie de masă “pentru unitatea evreilor” şi combaterea sionismului.
În perioada ilegalistă, în structura pe naţionalităţi a membrilor PCdR se evidenţia numărul mare al evreilor – 18%, conform datelor furnizate de Siguranţa Statului (1930). Manifestările antisemite au împins mulţi evrei în braţele ideologiei comuniste. După război, PCR şi-a deschis “porţile”, ceea ce a dus la “românizarea” cadrelor. Mulţi dintre evreii cu funcţii şi-au “românizat”, la rându-le, numele. Printre cei mai bine “plasaţi” erau A. Pauker (până în 1952), I. Chişinevschi, M. Roller, A. Sencovici, L. Răutu. În ciuda prezenţei lor în organismele de conducere ale PCR, “problema evreiască” părea să-i preocupe prea puţin.
“MINORITATE, NU NAŢIUNE”. Încă din secolul al XIX-lea şi, mai intens, între cele două războaie, o parte a intelectualităţii româneşti dezbătuse “chestiunea evreiască”, de multe ori cu patimă şi de pe poziţii antisemite. În luările sale de poziţie, PCR respingea xenofobia şi rasismul, considerându-le practici capitaliste. Sub influenţa învăţăturilor marxist-leniniste, s-a conturat treptat ideea că evreii sunt o minoritate naţională, parte integrantă a “poporului muncitor”. În plenul Biroului Politic, Chivu Stoica le-a “sugerat” tovarăşilor de partid redactarea unei rezoluţii despre “problema evreiască”. “Rezoluţia trebuie publicată pentru că ar lămuri populaţia evreiască”, spunea Chivu Stoica, “căreia i se bagă în cap că socialismul duce la desfiinţarea lor ca naţionalitate şi ar fi o armă pu
