Sunt atatea lucruri frumoase la tara, unde multi zic ca se plictisesc, pentru ca oamenii de acolo nu au timp de stat la taifas.

Duminica, gasesti amatori de taclale printre sateni, iar in restul zilelor, gasesti destui prieteni. Te poti face prieten cu orice necuvantatoare mai mare sau mai mica, mai frumoasa sau mai putin frumoasa.

Tatal meu vorbea cu veveritele, oblojea orice vietate ranita, alinta cu vorba orice pasarica care canta frumos, hranea pe timp de iarna animalele din padure, se bucura de fiecare gazulita care misuna prin iarba si iubea toate florile si toate plantele folositoare. Ne-a invatat ca tot ce misca pe pamant are o inima care-ti poate fi prietena...

Vara asta, ne-am imprietenit cu Teposel si l-am indragit nespus. E un aricel prietenos, sensibil si mancacios, cu "floricele" in ochi. Locuieste cu familia lui sub talpa grajdului ramas de la raposatii mei bunici. E o familie numeroasa: mama, tata si trei frati, dar Teposel e cel mai dragalas.

Dimineata, ies toti din culcus, traverseaza livada, apoi drumul asfaltat si se duc sa bea apa din paraiasul de langa noi. Mai hoinaresc prin faneata din apropiere, iar spre seara, revin in "sir aricesc" la culcusul lor.

Cand insereaza, Teposel vine in mod regulat si-si serveste portia de lapte cu paine, la locul lui preferat, de sub un nuc batran. Daca cumva uitam de ora lui de masa, el asteapta linistit, sub o frunza de brusture. E asa de flamangios, ca nu lasa niciodata nimic in farfurie. Dupa ce a mancat, ne ofera un spectacol de dans, pe muzica de vatrai. Noi batem cu vatraiul intr-o bara din metal, iar el topaie in ritm. E un dans unic si inimitabil. Cand ii aducem si alti spectatori, se lasa greu induplecat sa o faca pe artistul. La muzica de radio, chitara sau orice instrument muzical, nu e receptiv, o prefera doar pe cea de vatrai. Ca sa ne dovedeasca prietenia, ne-a scapa