Oriunde, oricand (Jumper)
Productia: SUA, 2008 Regia: Doug Liman In distributie: Hayden Christenen, Samuel L. Jackson, Diane Lane Distribuit de Odeon Cineplex
Una dintre cele mai noi variatiuni fanteziste este Jumper-ul lui Doug Liman, regizor altminteri interesant care, dupa o scurta si hilara trecere prin circuitul indie (Swingers, Go), a ajuns rasfatat al studiourilor lasat sa se joace cu bugete babane ca multumire pentru imensele succese de casa The Bourne Identity si Mr. & Mrs. Smith. Ambele filme cat se poate de simpatice, amuzante si inzestrate cu o sensibilitate pop/jucausa, care duc cativa pasi mai departe (si alaturea cu drumul) inclinatia lui Liman pentru trasnai hi-tech, dovedind insa, in acelasi timp, ca ar fi facut mai bine sa ramana in lumea "reala", aia in care indivizii se bat cu (super-)jucarii macar credibile, in loc sa se aventureze in zona teleportorilor hedonisti din romanul lui Steven Gould si a urmaritorilor lor neinduplecati. Care, apropo, sunt o idee cat se poate de cool si demna de a fi salutata in prea-moral(izator)ul si seriosul peisaj cinematografic contemporan. David Rice este jucat de un Hayden Christensen (adica exact Anakin Skywalker din noile si cretinele Razboaie ale stelelor) somnambulic si inert, care realizeaza in copilarie ca poate "sari" dupa bunul plac oriunde in lume - de unde, dincolo de voice-over-ul insistent/redundant, distractia primei parti a filmului, comportand cafea intr-un loc, mic-dejun intr-altul, disparitia prompta dimineata din patul unei oarecare domnite... Apoi, insa, apare nemesis-ul Samuel L. Jackson, adica, de la o vreme, raul de serviciu prin tot mai multe productii discutabile; aici, Paladin, adica preocupat de identificarea, prinderea si uciderea cu pofta a saritorilor. Iar Jackson, de data asta grizonat, e exact cum ne-a obisnuit, plin de importanta propriei misiuni, grav,
