După cel puţin cinci ani de El Dorado imobiliar în Europa, Comisia Europeană şi-a dat seama că nu există reguli comune la nivel european. Un raport realizat de un grup de experţi angajaţi de Comisia Europeană a numărat 510 fonduri de investiţii imobiare care activează în Europa. Acestea au plasamente de peste 330 de miliarde de euro. Fondurile imobiliare, spre deosebire de cele de acţiuni sau obligaţiuni, nu sunt reglementate la nivel european. Şi, după cum reiese din s
După cel puţin cinci ani de El Dorado imobiliar în Europa, Comisia Europeană şi-a dat seama că nu există reguli comune la nivel european.
Un raport realizat de un grup de experţi angajaţi de Comisia Europeană a numărat 510 fonduri de investiţii imobiare care activează în Europa. Acestea au plasamente de peste 330 de miliarde de euro. Fondurile imobiliare, spre deosebire de cele de acţiuni sau obligaţiuni, nu sunt reglementate la nivel european. Şi, după cum reiese din studiul experţilor, nici măcar la nivel naţional.
În peste jumătate din statele membre UE, inclusiv România, nu există un cadru legal pentru funcţionarea acestora. Reglementările autohtone privind organismele de plasament colectiv limitează tipurile de investiţii pe care le pot face fondurile deschise la cele în acţiuni, obligaţiuni şi instrumente monetare. Imobiliarele nu se află pe listă.
Restricţiile impuse fondurilor de investiţii au rolul de a proteja investitorii „mulţi şi mici“, adică persoanele fizice. Experienţa FNI este un bun exemplu de „cel mai rău scenariu“ pentru ce se poate întâmpla în absenţa reglementărilor şi a supravegherii. Însă, interzicerea activităţii unor fonduri deschise de investiţii cu plasamente mai greu de urmărit, cum sunt cele imobiliare, nu este o soluţie.
Activitatea fondurilor
