Regula e ca partide amicale de genul celei dintre România şi Rusia să servească mai degrabă tehnicienilor decît spectatorilor. Ea s-a respectat şi aseară, dar pînă la un punct. Graţie succesului ŇnaţionaleiÓ şi a jocului ei, primul limpede şi meritat, celălalt dezinvolt şi convingător, publicul a plecat din Ghencea cu zîmbetul pe buze. Surprinzător, fără Izmailov, Saenko, Kerjakov şi Arşavin, Zbornaia a părut o echipă anonimă, lentă, neinspirată şi uşor de bătut. Asta a fost însă treaba ei şi a antrenorului olandez Hiddink.

Trebuie să convenim însă că ruşii au dezamăgit şi deoarece “tricolorii”, indiferent de formula din teren, au prins o zi deosebită. Le-au lăsat adversarilor puţine şanse sau chiar nici una. S-a văzut că Mutu et Comp. vor să cîştige şi, inclusiv după ce se desprinseseră în cîştigători, au insistat s-o facă. N-au slăbit ritmul. Bravo lor!

Dincolo de satisfacţia unei victorii confortabile, meciul i-a oferit lui Piţurcă şi posibilitatea de a rula, eliberat de presiunea scorului, întreg efectivul. În lipsa lui Lobonţ şi a lui D. Coman, M. Popa a dovedit că se poate conta pe el. A dat randament varianta cu Rădoi la mijloc, ca şi cea, forţată de ieşirea lui Tamaş, cu căpitanul Stelei pe linia de fund. O dată cu înlocuirea senatorilor Chivu, Mutu şi Marica, menajaţi în repriza secundă, au existat temeri că viteza şi eficacitatea formaţiei gazdă vor scădea. Fapt îmbucurător, nu s-a întîmplat aşa. Ambii Niculae, Marius şi Daniel, au confirmat pe deplin. S-au mişcat bine, dar şi-au şi trecut numele, alături de Marica, pe lista marcatorilor. Cu excepţia “chiflei” premergătoare golului 2, nici Fl. Petre n-a rămas dator. A trudit ca de obicei, iar centrările lui şi-au găsit mai des ţinta.

Încurajatoare în perspectiva participării la turneul final al Europenelor, evoluţia şi izbînda de-aseară, îndeobşte cea dintîi, au scos în evidenţă un aspec