Catalin Mihuleac Nu ma intrebati ce treaba are Dumnezeu cu fotbalul, pentru ca are. Nu scrie presa engleza, dupa o victorie a echipei britanice, ca Dumnezeu a fost englez? Nu scrie cea din tara cafelei ca Dumnezeu a fost brazilian, dupa ce Brazilia castiga al enelea titlul mondial? N-ar fi Dumnezeu botosanean, daca echipa din judetul respectiv ar pune mana si-ar promova si ea, macar pentru un sezon, in divizia granzilor? N-are rost sa discutam: in acceptia teoreticienilor de care e plina presa sportiva a lumii, Dumnezeu e-un microbist incurabil.

Iar fotbalistii par si ei sa fie la curent cu pasiunea divina pentru minge, fiindca inainte de meciuri implora, facandu-si repetate semne ale crucii, inspiratiunea cereasca sa coboare in crampoanele si in spitanele lor. Si mai ancorati in aceasta realitate par a fi antrenorii si n-avem decat sa ne amintim ca actualul senator Anghel Iordanescu - zis tata Puiu - poarta pe sub manta un set de cruciulite, utilizat de el la meciuri ca o telecomanda: apesi pe butonul "inainte" si echipa se arunca in atac; dai pe "stop" si mingea adversarilor nu-ti intra in poarta etc. Dar Putere fara Opozitie nu exista nici pe lumea asta, nici pe cealalta. Dumnezeu o fi pasionat de fotbal, dar si mai ahtiat dupa acest sport este Diavolul, care nu ezita sa intre in teren, echipat in tricou, chiloti si jambiere de culoare necurata. Antrenat inca de la facerea lumii pentru a strecura mingea printre picioarele muritorilor, persoana cu smoala isi arata in orice ipostaza driblingul fin, deposedarea prin alunecare si presingul necrutator. De aia eu spun ca la campionatul european din vara, daca Dumnezeu nu va fi roman, atunci ne vom consola ca macar Diavolul va fi. In celelalte sectoare de activitate din tara noastra, putem spune ca deja distinsul Diavol isi face simtita din plin prezenta.

Catalin Mihuleac Nu ma intrebati ce trea