Grupul de Dialog Social, care s-a implicat mai de mult in situatia de la strandul Tineretului, a transmis pe 18 martie o punere la punct in atentia comisiilor pentru cercetarea abuzurilor din Parlament. Mai multe asociatii sportive s-au raliat acestei sesizari. Rezulta clar (si nu emisiunea de la Realitatea TV si explicatiile incurcate ale dlui Octavian Belu, presedintele ANS, ne-au convins de contrariu) ca autoritatile sportive au inchiriat 66.000 mp pentru o perioada de 49 de ani, cu prelungire la 147 de ani la latitudinea chiriasului (!), fara clauze de reziliere din partea proprietarului. O suprafata aditionala de 11.000 mp a fost ulterior inchiriata aceleiasi SC Trigranit SA. Proiectul depus de consortiul de oameni de afaceri include construirea a doua imobile – din care unul de 29 de etaje – pe suprafetele aferente.
S-a vazut din nou, cu acest prilej, care este metoda fara gres pentru a initia o afacere imobilara manoasa. La un moment dat, un parc si o baza sportiva sunt lasate in parasire. De pilda, la strandul Tineretului, loc deschis in principiu publicului larg, dar si antrenamentului de performanta, nu se mai fac lucrari de intretinere. Instalatiile nu mai corespund. De la an la an, repunerea lor in stare de functionare devine mai scumpa, deci mai nerealizabila. Intervine atunci un promotor imobiliar. Pentru o suma, deseori ridicol de mica (de pilda, 1 euro/mp), el ia in chirie (daca nu reuseste sa cumpere) intreaga zona si inalta un turn, asa cum stefan cel Mare mai inalta o manastire dupa o lupta cu turcii.
Cel putin trei legi ar trebui sa faca imposibila o asemenea initiativa nefericita: Legea sportului, care interzice schimbarea destinatiei unei baze sportive; legea, recent adoptata, care interzice dezafectarea spatiilor verzi (un strand este si un spatiu verde). si, in cele din urma, planul general de urbanism (PUG) al orasu
