- Diverse - nr. 60 / 26 Martie, 2008 Am crescut intr-un mediu satesc din Campia Transilvaniei si am cunoscut prea bine starea sociala a taranimii, pornind de la slugi, birisi, tarani saraci, tarani mijlocasi si oameni cu stare, care, la cativa ani dupa 1944, au fost "distinsi" cu titlul de chiaburi. Slugile, azi le-am zice oameni de serviciu, ingrijitori etc., erau baieti necasatoriti, care se angajau la stapan, pe timp de un an, pe baza de sambrie, consemnata, uneori, in "comintiu". Sambria cuprindea, pe langa incaltaminte, imbracaminte, adesea, si o mieluta sau un purcel. Din sambrie nu putea lipsi uiosul, facut din panura, croit si cusut, de cele mai multe ori, de sabau. In mod obisnuit, sluga avea doua uiose: unul de purtat si unul de tinut, cel mai nou, pe care-l imbraca in zilele de sarbatoare. Se intampla de multe ori ca uiosul de purtat sa se strice de tot si sluga sa imbrace un uios al stapanului, la care acesta renunta, fie ca iesise din moda, fie ca si asa avea mai multe. Cum uiosele ii individualizau adesea pe purtatori, dupa culoare si dupa croiala, iti dadeai cu usurinta seama cand un uios a ajuns de la stapan la sluga. Destule slugi se mandreau cu uiosele purtate anterior de catre stapani, iar satenii apreciau gestul stapanului de a da o haina in plus celui care, acum, facea parte din familia lui, ca erau si slugi care ramaneau ani de-a randul la acelasi stapan, dupa raporturile ce se stabileau intre ei. Unii fugeau de la stapan inainte de a se implini anul, iar altii erau dati afara. Asa se face ca am auzit si slugi cantand, catre sfarsitul anului: "Numa az ii puna mane, pupa-m-ai in fund, stapane, ca m-am saturat de tine". Unii barbati se bagau slugi si dupa ce se insurau, daca situatia lor materiala ramanea precara. Dupa colectivizare stapanul si sluga au iesit din vocabularul activ. Uiosul a mai ramas cativa ani, cata vreme s-a mai tors la