Van Basten spune că un fotbalist trebuie să se gîndească doar la corpul lui şi nu la “naţională” sau echipa de club

Cînd ştii că ai de făcut un interviu cu cineva, e obligatoriu să te pregăteşti. Să încerci să scoţi elemente, date, întîmplări care să te ajute pe parcursul întîlnirii. Lucrul e valabil chiar şi atunci cînd personajul principal al discuţiei e Marco van Basten, un nume atît de cunoscut, a cărui carieră, glorioasă şi tristă în acelaşi timp, a fost la lumină pentru toată lumea.

Privind imagini din trecutul fotbalistic al actualului selecţioner batav, nostalgia e sentimentul care te pătrunde cel mai adînc. Nostalgia pentru un jucător unic, pentru o carieră trunchiată nedrept de o accidentare, la 29 de ani, pentru viitorul absolut strălucitor ce-i stătea în faţă, pentru "Baloanele de Aur" pe care le-ar fi putut adăuga celor 3 pe care le-a cîştigat.

Dacă, folosind tehnica de azi, s-ar pune într-un calculator toate datele necesare construirii astfel a atacantului ideal, rezultatul ar fi clar: Marco van Basten. Fotbalistul parcă prevăzut cu un radar ce-l ajuta să detecteze locul perfect în teren, de unde să-şi execute adversarul cu intuiţia, sîngele rece şi eleganţa unei feline. Adunaţi toate cele trei elemente de mai sus, plus radarul, şi veţi descoperi acea operă de artă reuşită de el în finala lui Euro 1988, acel gol magnific ce candidează cu şanse mari la titlul de cel mai frumos din istoria fotbalului.

Privind înşiruirea momentelor magice din cariera sa, senzaţia pe care o trăieşti e că Marco van Basten, în special cel văzut în ultima parte a carierei sale, atinsese punctul de fotbalist ideal, devenind suma calităţilor pe care orice antrenor din lume şi le-ar dori la un fotbalist. Astfel că devine explicabil de ce acum, cînd apare un tînăr jucător cu caracteristici apropiate, toată lumea caută comparaţia cu el. Dacă n-ar fi marcat