Pentru orice călător care poposeşte pe tărâmuri olteneşti, frumuseţea locurilor se împleteşte cu mirosul bucatelor. Mâncarea este zemoasă, picantă, pestriţă, ademenitoare şi plină de prospeţime.

Pentru orice călător care poposeşte pe tărâmuri olteneşti, frumuseţea locurilor se împleteşte cu mirosul bucatelor. Mâncarea este zemoasă, picantă, pestriţă, ademenitoare şi plină de prospeţime. Deseori, în oala clocotindă, olteanca pune şi “adaosuri munteneşti”, ca mărarul, dar şi “subtile accente bănăţene şi ardeleneşti”, ca tarhonul, chimenul şi boiaua. Marioara Popa ne-a povestit mai multe despre preparatele tradiţionale.

Prin ce se deosebesc preparatele dumneavoastră de altele asemenea? Eu gătesc mâncăruri tradiţionale româneşti şi multe cu specific oltenesc. Se pregătesc cum făcea şi mama mea, acum 30 de ani, sau bunica mea, acum 50 de ani. Reţetele sunt cele bătrâneşti, tradiţionale. Carnea la găleată, cârnaţii, pastramele – toate sunt făcute în bucătăria proprie. Nici vorbă să le iau de la supermarket sau de la cine ştie ce producător industrial.

În pas cu tradiţia

Care sunt vedetele din bucătăria dumneavoastră? Mâncarea de bob însoţeşte perfect cârnaţii trandafir, iar strachina de murături este nelipsită de pe masă. Iarna, adeseori clienţii vor caltaboş, lebăr şi jumări. Mulţi sunt oameni ocupaţi, care nu mai au timp să gătească aşa “cum scrie la carte” şi vin la noi să mănânce tradiţional. Cât despre vedete… toamna merge bine varza călită cu costiţă afumată. Iar acum, de Paşti, ne aşteptăm ca mielul la tavă să fie deliciul sezonului.

Ce îi face pe oameni să revină în restaurant? Clienţii sunt încântaţi fiindcă bucatele sunt tradiţionale şi sănătoase. Toate ingredientele pe care le folosesc sunt naturale. Nu pun adaosuri alimentare, nu pun nimic contrafăcut. Cât desp