Numai pentru procesele pierdute în 2007 la CEDO, statul trebuie să plătească circa opt milioane de euro. Pentru cruţarea bugetului public, s-a găsit o soluţie: instituirea unui fond de asigurări de malpraxis pentru magistraţi. Şi, situaţie nemaivăzută, ambele foruri cu drept de decizie în acest sens se declară încântate de propunere. „Este foarte bună şi venită la momentul oportun“, spune Cecilia Murariu, purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional al

Numai pentru procesele pierdute în 2007 la CEDO, statul trebuie să plătească circa opt milioane de euro. Pentru cruţarea bugetului public, s-a găsit o soluţie: instituirea unui fond de asigurări de malpraxis pentru magistraţi.

Şi, situaţie nemaivăzută, ambele foruri cu drept de decizie în acest sens se declară încântate de propunere. „Este foarte bună şi venită la momentul oportun“, spune Cecilia Murariu, purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional al Magistraturii. Şi „Ministerul Justiţiei este de acord cu planul privind instituirea acestui fond. Vom discuta cu cei din CSM, care sunt direct implicaţi, şi vom promova acest proiect“, afirmă şi Nezir Gelalein, purtătorul de cuvânt al MJ. Cum a devenit, însă, necesar un asemenea sistem?

În sertarele Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), România se remarcă drept statul cu cele mai multe plângeri pe cap de locuitor. Pentru limitarea prejudiciilor, propuneri au venit din toate direcţiile. Premierul Tăriceanu a vorbit despre necesitatea demarării „acţiunilor în regres ale statului român împotriva magistraţilor în cazul condamnărilor la CEDO“. De altfel, începând cu 2006, această posibilitate este prevăzută de Codul de Procedură Penală, potrivit căruia „statul are acţiune în regres împotriva aceluia care cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă a provocat situaţia generatoare de daune“. Aşa