Gastronomia românească, exemplu incontestabil de unitate şi diversitate, este reprezentată de tendinţele culinare ale locuitorilor fiecărei provincii istorice, legate însă prin aceeaşi cultură materială. Prin gusturile şi aromele lor, bucatele tradiţionale româneşti trasează profilul fiecărei zone a ţării.

Gastronomia românească, exemplu incontestabil de unitate şi diversitate, este reprezentată de tendinţele culinare ale locuitorilor fiecărei provincii istorice, legate însă prin aceeaşi cultură materială. Prin gusturile şi aromele lor, bucatele tradiţionale româneşti trasează profilul fiecărei zone a ţării.

“O Muntenie de pâine, de turme de vite, de grădini de secetă...” şi “o Oltenie de legume, campioană absolută a fierturilor de verdeţuri, a prazului ca simbol, a zarzavaturilor şi legumelor de cultură şi de strânsură” (Radu Anton Roman, “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”, Editura Paideia, 1998). În Oltenia se gătesc ciorbe de urzici, de ştevie, lobodă, praz, care sunt acrite cu roşii, corcoduşe verzi, aguridă şi sunt aromate din belşug cu leuştean şi pătrunjel. Bucatele pregătite în toată Oltenia sunt zemoase, picante, foarte aromate şi pline de prospeţime.

Turtele olteneşti

În Postul Mare se pregătesc turte (sau azime, cum se numesc în Muntenia vecină) din 250 g făină integrală, 250 g tărâţe de grâu, sare şi apă cât cuprinde aluatul, care trebuie să fie bine frământat. Se cerne făina, se frământă cu apă şi sare, apoi coca rezultată se împarte în bucăţi cât pumnul, care se turtesc şi se îngroapă în spuză, unde se lasă până prind coajă. Când sunt coapte, se scot din spuză şi se scutură bine, ca să cadă arsura. Turtele se pot pregăti oriunde a fost un foc bun, care a lăsat spuză încinsă. Sunt delicioase şi foarte sănătoase. Se consumă cu orice fel de mâncare sau ca atare. Reţetele pe care