Echipamentele Spitalului de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare din Eforie Sud sunt pline de rugină. Sursa: Feri Predescu
Când se vorbeşte despre actul medical la Constanţa, există de ani de zile un singur răspuns: „Cel mai bun doctor este trenul spre Bucureşti“. Excepţia de la regulă, după cum spun cei care s-au confruntat cu sistemul sanitar, sunt medicii şi personalul medical auxiliar de la Spitalul de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperare din Eforie Sud, cunoscut ca „spitalul de oase“.
Este o unitate medicală unde se fac peste 1.500 de intervenţii chirurgicale pe an, bolnavii venind din toate colţurile ţării. Trecând peste actul medical propriu-zis şi de cei circa 200 de angajaţi, la „spitalul de oase“ e jale.
„Sala de operaţie arată ca unatelier de reparat tractoare“
Spitalul, care a fost înfiinţat în 1908, este format din mai multe pavilioane şi se întinde pe o suprafaţă de 17,5 hectare, într-un parc amplasat chiar pe malul mării. După cum arată clădirile, saloanele, sălile de operaţie, ai zice că au fost uitate în paragină de acum o sută de ani. Bolnavii operaţi, cu picioarele sau mâinile în ghips, se odihnesc în paturi vechi, cu pături şi cearşafuri de o culoare incertă, pe scripeţii de la capătul patului curge rugina, dulapuri descompletate, pereţi scorojiţi.
„Medicii sunt excepţionali, dar condiţiile sunt de neimaginat, sala de operaţie arată ca un atelier de reparat tractoare, atât e de veche aparatura, să vedeţi ce zgomot face când se operează“, ne spune nea Vasile, din Tulcea, internat de două luni în salonul 115. Alături de el, un bătrân din Tuzla, care se lasă pozat, ne spune că bolnavii aduc de acasă medicamente, feşe, vată şi pansamente.
Mână lipită aşchie cu aşchie
O altă femeie dintr-o comună tulceană spune că medicii „au făcut minuni“, de când s-a intern
