Am asistat la a doua săptămână consecutivă în care soarta dolarului nu a depins de datele macroeconomice publicate, ci de măsurile luate de Federal Reserve, dictate, la rândul lor, de criza din piaţa de credite. Să ne abatem puţin atenţia asupra acestui aspect: plecată iniţial din piaţa CDO (Collateralized Debt Obligations), instrumente de credit ipotecar, piaţă care pur şi simplu a intrat în colaps în vara trecută şi a generat pierderi de aproape 200 de miliarde de

Am asistat la a doua săptămână consecutivă în care soarta dolarului nu a depins de datele macroeconomice publicate, ci de măsurile luate de Federal Reserve, dictate, la rândul lor, de criza din piaţa de credite.

Să ne abatem puţin atenţia asupra acestui aspect: plecată iniţial din piaţa CDO (Collateralized Debt Obligations), instrumente de credit ipotecar, piaţă care pur şi simplu a intrat în colaps în vara trecută şi a generat pierderi de aproape 200 de miliarde de dolari până în prezent, criza s-a extins în perioada recentă şi asupra obligaţiunilor municipale. Prima consecinţă: „îngheţarea” acestor pieţe şi amplificarea neîncrederii investitorilor. A doua consecinţă: evitarea Bear Stearns, de către dealerii din piaţă, ca şi contraparte în tranzacţii cu obligaţiuni şi retragerea masivă de fonduri, aspecte care s-au soldat apoi cu colapsul companiei. A treia consecinţă: un nou minim al dolarului, pe 17 martie, la peste 1,5900 în raport cu euro.

Pentru evitarea unei crize sistemice, care ar fi putut apărea în cazul declarării falimentului Bear Stearns, Federal Reserve a „moderat” preluarea acesteia de către JP Morgan, cu numai 2 dolari pe acţiune, a redus dobânda de discount cu 0,25% şi a mărit accesibilitatea băncilor la împrumuturi de la Fed. În plus, la şedinţa de politică monetară, Fed a redus dobânda de referinţă şi cea de