Pe râuri, lacuri sau la ţărmul mării, orice om cu undiţă pescuieşte când are chef, în ciuda legii care solicită o autorizaţie Pescuitul ilegal a devenit o ocupaţie oarecare, cu

Pe râuri, lacuri sau la ţărmul mării, orice om cu undiţă pescuieşte când are chef, în ciuda legii care solicită o autorizaţie

Pescuitul ilegal a devenit o ocupaţie oarecare, cu specificul şi rutina ei, fiind pentru mulţi locuitori ai zonelor cu "potenţial" piscicol singura sursă de existenţă. Degradarea stării ecologice a lacurilor şi reducerea populaţiei piscicole sunt cuvinte fără sens pentru oamenii aflaţi în căutarea câştigului financiar.

Judeţul Constanţa este un veritabil paradis pescăresc. Are ieşire la mare pe mai bine de 100 km de ţărm şi încă 50 de ochiuri de apă dulce. Aici se practică pescuitul "angro", o adevărată "vânătoare" de peşte, dincolo de limitele legii.

În satele din jurul lacurilor din nordul judeţului se pescuieşte de nevoie. Sau cel puţin aşa declară cei prinşi cu... peştele-n sac. Braconajul este pentru mulţi un mod de a trăi. De pe urma comercializării capturilor piscicole ei obţin veniturile strict necesare traiului de pe o zi pe alta. Poliţiştii de frontieră fac aproape zilnic descinderi în zonele din jurul lacului Sinoe. Unii sunt prinşi, dar scapă cu o mică "amendă", alţii scapă pur şi simplu.

Maşinile capturate se declară furate

Când ziua se toarnă pe luciul bălţii, pescarii clandestini îşi strâng plasele şi trag captura spre mal. Se adună saci întregi de caras, biban, câteva bucăţi de somn şi, mai rar, anghilă.

Peştii se mai zbat în sacii de plastic când sunt îndesaţi în portbagajele maşinilor ori sunt aruncaţi în căruţele cu care sunt transportaţi către locul de întâlnire cu intermediarii ori spre pieţele de peşte de la oraş. Nu de puţine ori s-a întâmplat ca, atunci când poliţiştii le dau de urmă, braconierii să