În clasamentul primilor zece fotbalişti români ca prezenţe în prima ligă, Costică Ştefănescu este lider, cu 490 de meciuri jucate (19 goluri marcate) pentru Steaua, Universitatea Craiova şi FCM Braşov. A debutat în Ghencea ca atacant, are în palmares cu Steaua trei cupe ale României, dar adevărata consacrare în fotbal a avut-o la Ştiinţa, unde a evoluat între 1973 şi 1986. În Bănie, a început ca mijlocaş, apoi a continuat ca libero, devenind căpitanul „Craiovei Maxima“. A câştigat cu alb-albaştrii trei titluri de campion, patru cupe ale României, fiind sfertfinalist al Cupei Campionilor Europeni şi semifinalist al Cupei UEFA. În cupele europene a evoluat în 53 de partide, toate jucate cu Ştiinţa.
Ştefănescu a ascultat de 66 de ori imnul României, fiind unul dintre cei mai statornici căpitani ai naţionalei, iar la Euro 1984 a fost desemnat cel mai bun fotbalist român al turneului final. Alături de Apolzan şi Belodedici, Ştefănescu este unul dintre cei trei iluştri titulari ai postului de libero, fiind considerat liberoul de aur al anilor ’80.
Ca tehnician, nu a reuşit succese comparabile, ca performanţe, cu cele de jucător. „Ca fotbalist, mi-am gândit cu atenţie paşii, atât pe termen scurt, cât şi lung. Ca antrenor, n-am ştiut să profit de nişte atuuri ale mele. Am fost un jucător renumit, un bun organizator, un căpitan statornic al echipelor naţionale, de la juniori până la reprezentativa A, şi al Universităţii Craiova. Ca tehnician, n-am ştiut să-mi stabilesc prea bine paşii, aşa cum am făcut-o ca jucător“, a afirmat Costică Ştefănescu.
A fost secundul lui Anghel Iordănescu, la echipa naţională, între 1994-1998, perioadă pe care Ştefănescu o caracterizează astfel: „Au fost patru ani de muncă, dar cu împliniri profesionale deosebite. Am participat ca antrenor la ceea ce am visat ca jucător: un campionat mondial, cel din Franţa, 1998“. În opinia lui Şt
