Ce bloguri conteaza pentru o istorie culturala a spatiului virtual si cine decide acest lucru? Multimea de cititori sau analistii domeniului precum Carmen Holotescu sau Cristian Manafu? Un juriu legitimat, dar oricum subiectiv? Deocamdata, spatiul cultural virtual este prea anarhic pentru a da altceva decit un raspuns confuz, conform cu amestecul neomogen si fluctuant al retelei insesi, cu bilbiiala prin prea multele turbulente, dar si cu o noua metoda de autoorganizare si de autoaparare.
Nu ne ramine decit sa asteptam sa se coaca placinta cu umplutura culturala a Internetului si sa creasca si din spatiul virtual mai multi analisti, dar si mai multe creatii notabile. Pina atunci, blogurile cititorilor sint cele care tin locul literaturii, precum si cel al criticii, in spatiul virtual. Si, ceea ce e mai important, le transforma, mai ales in modul de prezentare si de adresare.
Cu un amendament, insa: oricit de mult se iau, recent, in considerare studiile de open-source sau cele de anonimat cultural si activism (cu cuvintele de ordin precum: impartasire si colaborare in retea de jos in sus sau de la egal la egal), individualismul nu a disparut din retea. Oricit de mult am considera spatiul Internetului drept unul democratic, al auzirii a cit mai multor voci, triumful e de partea liberalismului cultural, in sensul ca doar vocea celui care reuseste sa se faca ascultat are relevanta.
In spatele unui blog se afla un autor sau mai multi, fiecare venind cu propria viziune sau cu o simpla parere, dar si cu o strategie de a se face reprezentabili in spatiul virtual. In unele cazuri, ai chiar impresia ca dorinta de a se face vizibili e cel mai important aspect pentru bloggeri, iar in alte cazuri exista o doza mare de narcisism, relativ incompatibila cu ceea ce ar vrea promotorii spatiului virtual sa fie reteaua: un spatiu al daruirii de tip copy
