Clasa politica este dezamagitoare, politicienii sint diletanti, nu avem pe cine alege, cu oamenii acestia nu ajungem niciunde. Asa suna motivul ritmic ce calauzeste in general comentariile politice si este ceea ce incearca sa lamureasca zilnic comentatorii politici si moderatorii TV. Si este adevarat. Avem o problema, elitele noastre politice sint jalnice si sint formate din „actori penibili, mitocani si invirtiti“, dupa cum ii numea Octavian Paler, referindu-se la cei care populeaza viata politica dupa recistigarea libertatii in 1989. Ei sint „desteptii“, cei care au impus regulile inainte sa se dezmeticeasca „prostii“, care viseaza principii. Jucam deja dupa regulile lor.
Sintem in pragul alegerilor locale si partidele isi cauta „candidatii optimi“ pentru a aduna voturile cetatenilor si puterea.
Organizatiile se pun in miscare si propun candidati diversi, dintre care cei mai vizibili de pina acum sint oameni ce au cistigat in prealabil puterea politica in propriile organizatii de baza. Si de ce am avea o problema cu astia? E o intrebare legitima. Partidele reprezinta mecanismul prin care oamenii se asociaza, se intrec si cistiga puterea politica. Problema consta chiar in faptul ca partidele, asa cum sint ele astazi, nereformate, sint sisteme ale caror iesiri sint cu precadere „mitocanii si invirtitii“. Ceva se intimpla cu procesul care ar trebui sa ofere societatii oameni pregatiti, acceptabili din punctul de vedere al integritatii morale, capabili sa fie o forta care sa traga inainte societatea, si nu invers. Iar daca avem in partide un monopol in ceea ce priveste selectia si promovarea elitelor si un sistem politic in care cetatenii, pentru a avea acces direct la putere, sint total dependenti de un traseu prin aceste malaxoare ale mediocritatii si pervertirii valorilor, atunci rezultatul nu poate fi reprezentat decit de elemente de calitate i
