- Istoric - nr. 61 / 27 Martie, 2008 Motto: "Dar, chiar de s-ar fi sters din sufletul nostru orice amintire a muceniciei noastre de veacuri si tot nu ne putem gandi la altceva decat la ce au hotarat si au facut fratii din Basarabia si Bucovina, adica la Unirea cu scumpa noastra Romanie. Aceasta trebuie sa fie singura noastra tendinta fireasca; doar idealul suprem al fiecarui popor ce locuieste pe un teritoriu compact, trebuie sa fie unitatea sa nationala si politica. Am fi niste ignoranti, vrednici de dispretul si de rasul lumii daca, in ziua de azi, am avea alta dorinta" _ Cuvantarea primului Patriarh al Romaniei, Miron Cristea la 1 decembrie 1918 Preotimea basarabeana si-a pastrat constiinta romaneasca chiar si dupa o suta de ani de supunere fortata unui program de rusificare sistematica, avand un rol deosebit de important atat in realizarea actului unirii din 27 martie 1918, cat si ulterior, in continuarea sustinerii acest deziderat. Daca Seminarul de la Chisinau i-a dat pe aproape toti fauritorii unirii din 1918, aceeasi institutie, impreuna cu cele din Ismail, Balti, Edinet, precum si Facultatea de Teologie din Chisinau si cea din Cernauti au dat intre cele doua razboaie mondiale personalitati marcante, oameni de cultura, savanti si preoti care prin munca lor asidua au incercat din toate rasputerile si prin toate mijloacele realizarea unirii pe toate palierele vietii sociale. Razboiul comunistilor atei i-a fortat aproappe pe toti sa se refugieze in tara. Multi mai tineau minte ce patisera sub tarism, insa ceea ce se stia despre Soviete, avea darul sa-i inspaimante si mai mult. Cu toate acestea, toti cei refugiati au trait permanent cu speranta intoarcerii intr-o Basarabie eliberata. Acestia, in marea lor majoritate intelectuali, au fost in Romania, chiar sub dictatura comunista, prosovietica si atee, constiinta Basarabiei. Preotimea de pana la 1918, cu toate