Nu ar fi fost normal ca Theodor Stolojan să vină în faţa cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite cu un răspuns mult mai bine documentat? Era atât de greu să facă un efort de memorie? ● Ion Cristoiu

Editorialele zilei

● Tudor Octavian:Spaţii de aruncat ● Radu Tudor:Agenda pentru Summit-ul NATO ● Ionuţ Bălan:Bursa, veŞnic optimistă

Marţi, 18 martie 2008, Camera Deputaţilor a respins un proiect de lege pentru rambursarea a 830.000 de dolari dintr-un credit acordat de SUA Guvernului Stolojan pentru cumpărarea de bumbac fibră. Deşi momentul a trecut practic neobservat în presa noastră, înamorată până peste cap de personajul Theodor Stolojan, discuţiile din Parlament ne lasă să înţelegem despre ce-i vorba. În 1992, când premier era Theodor Stolojan, desemnat de Ion Iliescu în efortul de a contracara dezastrul politic provocat de mineriada din septembrie 1991, SUA ne-au acordat un credit de 10 milioane de dolari pentru o perioadă de 30 de ani vizând importul de bumbac fibră de peste ocean. Importul a fost realizat de cinci firme desemnate prin licitaţie. Garantarea creditului a fost făcută de guvern. După ce-au luat bumbacul, firmele respective au spălat putina din spaţiul afacerilor româneşti. În consecinţă, statul român trebuie acum să ramburseze suma de 10 milioane de dolari.

Statul român înseamnă, când vine vorba de dat bani, contribuabilul, cetăţeanul plătitor de taxe şi impozite. Iată-l, aşadar, pe cetăţeanul român de azi obligat să scoată bani din buzunar pentru a plăti o datorie pe care nu el a făcut-o. Adversarii politici ai lui Theodor Stolojan au avut vorbe grele pentru fostul premier, azi ditamai liderul PD-L.

Unii au vorbit despre incompetenţă. Alţii au vorbit despre o afacere a lui Theodor Stolojan. Deputatul PSD Aura Vasile a arătat că firmele respective "fuseseră înfiinţate cu