Recrutarea noii elite politice se face pe criterii de telenovela, in care nu conteaza pregatirea, talentul sau carisma, ci doar intrigile, spectacolul de mahala, imbracamintea de lux si relatiile incalcite cu cei care fac jocurile in fiecare partid. In ultimii patru ani, tinerii politicieni care au fost selectati sa faca politica viitorului sunt fie frivoli si mahalagii, fie isi copiaza mentorii, devenind pastise mai mult sau mai putin reusite ale acestora. La PSD, cele doua modele se completeaza reciproc: Victor Ponta, vesnic automultumit, preia discursul si comportamentul fostului premier Nastase, care l-a si propulsat in Parlament, in vreme ce tanarul senator serban Nicolae sustine principiile parintelui sau spiritual, Ion Iliescu, adaugand ca plusvaloare aroganta si insolenta vechilor tovarasi din perioada comunismului consolidat. Alaturi de acestia evolueaza gratios Daciana Sarbu – rasfatata pe copertile revistelor lucioase si ale tabloidelor mai mult datorita frumusetii sale puse in valoare la vreme de tatal ei, fost ministru al Agriculturii in Cabinetul Nastase, decat de contributia ei ca europarlamentar –, dar si Marian Vanghelie. Descurcaret si tupeist, descoperit de Ion Iliescu din intamplare, Vanghelie si-a castigat initial locul care i se potrivea cel mai bine din punctul de vedere al PSD, cel de primar al sectorului care include periferia saraca a Capitalei. Pe acest teren, pe care se intrec camatari de toate nivelurile cu afaceristi care au nevoie de protectie imediata, Vanghelie a reusit nu doar sa supravietuiasca, ci si sa parvina si sa-si rotunjeasca averea, pacalindu-i in acelasi timp pe cei saraci cu revelioane ieftine si lucrari administrative de vitrina. Cum nu are simtul masurii, iar partidul sau nu are simtul ridicolului, Marian Vanghelie face parte din posibilii candidati ai PSD pentru Primaria Bucurestiului.

In curtea liberalilor l