Cand dolarul se prabuseste si cotatiile de bursa intra in deriva, cand preturile la alimente, petrol si energie electrica urca ingrijorator, refugiul multor investitori este in aur. Goana dupa aur e o realitate permanenta, care anima fantezii, dar duce la pierderi de vieti omenesti si la distrugerea mediului natural. Pentru ca un copil de nabab japonez sa se legene intr-un calut de aur, mii de copii africani scurma cu unghiile lutul. Pentru ca o firma canadiana sa umple rezervele de aur de peste ocean, trebuie sa dispara milenii de istorie si patru munti din inima Romaniei. Trebuie, oare?
Criza dolarului
Economia americana, in recesiune actuala, antreneaza crize pe pietele financiare ale intregii lumi. Moneda Euro urca in valoare, totusi actionarii la bursa, investitorii, firmele, bancile, dar si simplii cetateni europeni, nu se mai simt in siguranta.
Pana in 1914, pe toate bancnotele scria ca valoarea acestora este, oricand, restituibila in aur. Aurul da siguranta, e un semn de bogatie si putere, pe care s-au construit imperii.
Dupa al doilea razboi mondial, dolarul american a inlocuit aurul, ca referinta valorica. Desi, in 1949, s-a inceput cu raportarea stricta a dolarului la aur -35 de dolari uncia-, in timp, moneda americana s-a indepartat de aceasta valoare traditionala, care garanta conversia in „credibilitate si stabilitate“.
„Ca si aurul, dolarul american nu are valoare decat in masura in care oferta sa ramane strict limitata“ a afirmat seful Bancii Rezervelor Federale ale SUA, Ben Shalom Bernanke. „Insa conducerea de stat americana are la indemana o tehnica, si anume tiparnita, care ii da posibilitatea sa tipareasca si sa scoata pe piata, cati dolari vrea“ a mai adaugat el.
Afirmatia sefului bancii de devize Fed indica practici mai vechi, dar si mai recente, de emisiune pe piata a bancnote
