Politica si literatura. Cuplul fatal este reunit. S-a stirnit o intreaga polemica in jurul editiei a 28-a a Salonului de carte/Salon du livre care a avut loc la Paris intre 14 si 19 martie, editie la care Israelul a fost tara invitata de onoare. La inceput, chemarile la boicot au privit tirgul de carte de la Turin (programat in mai 2008), care are ca invitat de onoare tot Israelul, apoi s-au indreptat si catre manifestarea pariziana.
Mai multe tari si asociatii arabe (Libanul, Egiptul, Marocul, Tunisia, Algeria, Arabia Saudita, Iranul, Yemenul) nu au vrut sa participe, chiar daca reprezentanti ai acestor tari, din domeniul cultural (edituri, librarii, scriitori), si-au mentinut venirea. Oficial, doua motive sint la baza acestui boicot. Invitatia Israelului ca oaspete de onoare coincide cu implinirea a 60 de ani de la infiintarea lui si unii interpreteaza politic acest lucru. Organizatorii salonului, insa, zic ca nu au vrut sa dea nici un continut politic punerii in prim-plan a literaturii israeliene, prezentata deja in editiile precedente, ca si literatura araba, de altfel. Argumentul lor principal este calitatea evidenta a scriitorilor israelieni, care merita sa fie mai bine cunoscuti (Aharon Appelfeld, Amos Oz, Ron Barkaï, Alona Kimhi, Nurit Zarchi...). A doua obiectie, legitima, se refera la faptul ca sint invitati la Paris numai scriitori israelieni de limba ebraica, nu si de limba araba – lucrul putind sa fie interpretat ca o lipsa de recunoastere fata de arabii din Israel (20 % din populatie).
Rareori un bilant al Salonului de carte de la Paris a fost asa de previzibil si de contrastat; si de negativ in privinta numarului de vizitatori. Caci, ca la cinematograf, unde totul se joaca de la prima proiectie, sortii au fost aruncati chiar de la vernisajul de la Porte de Versailles, joi, pe 14 martie. Motivul este clar: teama de un atentat
