In ultima zi din "luna lui Marte" Muzeul Literaturii Romane va serba 75 de ani de la nasterea lui Nichita Stanescu. Numele acestuia este legat de o opera foarte valoroasa, care a incantat, in egala masura, generatii de critici literari si de romantici incurabili. Este legat de o apreciere internationala, dovedita si prin premiul Herder care i-a fost acordat in 1975. Dar este legat – si, poate, putini stiu acest lucru – , si de o localitate mica din Banat, de Teremia, careia Nichita, i-a compus, in vara lui ‘83, in timpul unei tabere de creatie, un poem.
La aceasta aniversare, cei care ii iubesc poeziile puteau avea prilejul sa-i (re)vada si cateva manuscrise, inclusiv cel al poemului dedicat Teremiei, locul in care Nichita si-a petrecut ultima vara. Nu o vor putea face pentru ca, la fel ca alte opere de valoare care zac la Centrul Cultural din comuna, manuscrisele lui Nichita sunt condamnate la degradare ireversibila. ...Sunt mai putin importante decat orgoliile locale intrate in polemici sterile cu cele judetene. ...Sunt victime ale necunoasterii valorii, ale superficialitatii, ale unei incrancenari demne de cauze mai bune, generatoare, insa, de dezinteres cras si de greseli pe masura, care ameninta cu ireparabilul. Acum, securea razboiului a fost din nou dezgropata, zburand de la un combatant la altul. Autoritatile judetene au fost cele care au aruncat manusa (dar numai dupa ce Consiliul Judetean Timis a fost sesizat de un grup de intelectuali si nu de functionarii publici prinsi in organigrama a ceea ce se numeste Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural, despre ceea ce se intampla la Teremia). Primarul, insa, anunta, ca stapan al zonei, ca nu investeste un leu in cladirea care ar trebui sa protejeze manuscrisele lui Nichita si tablourile unor pictori valorosi, pe motiv ca e retrocedata, insa refuza vehement sa le dea cuiva in custodie. Tinandu-
