- Politic - nr. 62 / 28 Martie, 2008 Cu decenii in urma, cand toate fortele umane si posibilitatile materiale ale tarii erau mobilizate spre zidirea a ceea ce trebuia si trebuie sa fie "Casa Poporului", tara era plina de lipsuri si de nemultumiri. Cei mai buni meseriasi din constructii au fost detasati, cu prelungiri, pe acest mare santier. Nu conta faptul ca alte obiective nu puteau fi date in folosinta la termen, ca reparatii incepute au fost amanate sau abandonate. S-a procedat ca dupa 23 august 1944, cand deviza era: "Totul pentru front, totul pentru victorie!". Si stim cu ce ne-am ales! Ceausescu a vrut sa dea tarii o cladire monumentala, un edificiu care sa gazduiasca evenimente de importanta internationala, oferind conditii dintre cele mai bune, atractive pentru organizarea lor. Si, chiar daca n-a apucat sa duca lucrurile pana la capat, o istorie obiectiva nu-i va putea nega meritele. Si iata ca acum un asemenea eveniment va avea loc. Unii dintre cei care vor veni la summitul NATO de la Bucuresti vor privi edificiul cu invidie, stiind ca ei nu au fost in stare sa faca asa ceva, dar si cu satisfactia ca "Mesterul Manole" a fost rapus, pentru ca cine stie ce alta asemenea "trasnaie" ar fi facut si cu ce influenta asupra lumii. Poate ca vor fi unii care vor privi cu regret suprimarea lui "Manole", care a lasat tarii sale o mostenire pe care, la drept vorbind, sacalii o pandesc si nu se stie daca, in anii urmatori, nu vom auzi ca a devenit vatra de marketinguri si poligon de distractii. Ea va trebui sa ramana insa "Casa Poporului", nu pentru ca asa a vrut Ceausescu, ci pentru ca fiecare caramida, fiecare metru cub de beton cuprind sudoarea si sacrificiul unui popor harnic, care nutrea nadejdea de mai bine. VASILE CRISTUREANU - Politic - nr. 62 / 28 Martie, 2008 Cu decenii in urma, cand toate fortele umane si posibilitatile materiale ale tarii erau mobilizate