GEORGESCU: "Bucureştiul e un pacient care stă pe masa de operaţie cu burta despicată, dar cu faţa fardată în aşteptarea unei vizite importante."
De-a lungul celor aproximativ 25 de kilometri dintre Aeroportul „Henri Coandă“ şi Palatul Parlamentului vor fi doar şase locuri pentru traversare. În aceste zile, trecerea drumului specific românească, prin locurile special neamenajate, nu va fi o idee tocmai bună. Aşa cum nu s-a putut demonstra că Teo Peter se afla în taxi când a fost strivit, va fi greu de dovedit că eraţi în interiorul hainelor dumneavoastră când aţi fost parcurs de o coloană oficială.
Putin, de exemplu, va crede că mulţimea de pe margine, plecată de dimineaţă în căutarea unei zebre, îi pândeşte trecerea şi va şuiera: „Cum ard gazul românii, Dmitri, şi ce mult ne iubesc! Notează, să le mai creştem un pic preţul“.
Oprirea anarhiştilor la graniţă a fost o greşeală. Locul lor era aici, să ia notiţe, să vadă că globalizarea nu se opreşte opunându-i-te, ci tocmai primind-o cu plecăciuni. Cine să ne mai vrea dacă spunem „Da“ din prima şi necondiţionat? Chiar guvernul ar fi trebuit să se ocupe de nişte inscripţii de-a lungul traseului oficial, nişte „Fuck NATO!“ şi „Bush, go home!“, să-i facem să creadă că, în fond, nu suntem cu nimic diferiţi faţă de ceilalţi.
Aşa, de ce să ne mai globalizeze când suntem deja globecalizaţi? În România, un arbitru care aplică un banal regulament de fotbal e decorat, iar cel care are asupra lui pancarte anti-NATO e oprit la graniţă, pentru că noi, spectatori de profesie, uităm că democraţia nu numai că permite, dar are în primul rând nevoie de libera exprimare. Aici nu se azvârl cocktailuri Molotov, ci în cel mai rău caz brichete, şi numai la fotbal, domeniul nostru de maxim interes.
Şi ce se vor plictisi liderii NATO! De la o fereastră a Palatului Parlamentului, B
