In lumea de azi pare a se instaura o singura traditie: sa n-avem traditii, pentru ca totul se invecheste rapid. Nici nu apuca bine vreun lucru sa se impuna atentiei noastre ca ultim strigat in materie de noutate, ca deja, pana la a produce valuri, s-a si uzat. A iesit din functiune. Si nu ma refer aici doar la domeniul - mereu supus experimentarilor si noutatilor - care este arta, ci si la viata noastra de fiecare zi. Uitati-va in ce ritm ametitor se invechesc sampoanele, detergentii, pasta de dinti, masinile, blondele, lipiciurile, vopselele etc. Cand vezi ce-a aparut azi, iti dai seama ca pana ieri ai trait in Preistorie sau, atentie, ca tot ce foloseai era o sarlatanie.
Sala Studio a Teatrului de Comedie a gazduit vreme de doua zile un festival. Un festival de teatru (normal, ca d-aia e teatru). Un festival de teatru al elevilor (natural, pentru ca directorul de la Comedie este vesnicul adolescent George Mihaita). Un festival de teatru experimental (firesc, de vreme ce experimentul s-a nascut parca pentru tineri, iar tinerii pentru experiment.
Acest experiment a facut referire la decoruri. Epoca reconstituirilor fastuoase (gen "Dinastia Tudorilor") a trecut. Pe scena au fost aduse cateva piese de mobilier (eventual doar o barna - cum a fost cazul pe vremuri la un spectacol Regele Lear de la Nationalul Mare), actorii au jucat care cu ce-a putut sau cu ce-a vrut regizorul (de multe ori chiar in pielea goala, probabil ca sa nu isi uzeze hainele de strada), iar piesele au fost ajustate cat sa nu cuprinda prea mult personaje si sa dureze cat mai putin. In artele plastice e o frenezie a materialelor usor de gasit si ieftine: fier vechi, cazi de baie scoase din uz, capace de WC-uri, gudroane, sforicele etc. Toate aceste schimbari au fost trecute la experimente si au fost justificate estetic mai mult sau mai putin convingator. Doar pe la colturi s-a
