Summit-ul care vine pune în evidenţă - dacă mai era nevoie - fractura care desparte oraşul de principala sa poartă aeriană. Drumul spre şi de la aeroport a devenit un calvar cu mult înainte de pregătirile şi prognozele catastrofice pentru evenimentul de săptămâna viitoare. Un zbor pe orice rută din Europa a ajuns să dureze mai puţin decât drumul până la aeroport. Otopeniul apare ca o citadelă izolată şi bine apărată pentru a cărei cucerire doritorii trebuie să facă sacrificii importante. S-au făcut - ne vor spune edilii - progrese: s-au dat în funcţiune două pasaje supraterane în zona Băneasa şi s-a lărgit şoseaua la trei benzi. Este adevărat. Numai că aceste măsuri nu rezolvă problema traficului pe această porţiune atâta timp cât circulaţia se gâtuie sistematic la intersecţia din Aviaţiei. Şi ce e acum, e nimic: odată cu începerea lucrărilor la pasajul denivelat de aici, imediat după Summit, situaţia va deveni dramatică, neexistând alternative valabile de ocolire a zonei. Şi asta va ţine, după socotelile optimiştilor, mai bine de un an.

Soluţia există, numai că ea trebuia avută în vedere cu mult înainte ca situaţia să devină critică. Este vorba despre o legătură de cale ferată între centrul Capitalei şi aeroportul Otopeni, care ar rezolva cel puţin urgenţele legate de conexiunea aeriană a oraşului. Pe această temă a izbucnit, mai deunăzi, un mic război politic, între primarul democrat al Capitalei şi ministrul liberal al Transporturilor. A pornit de la propunerea lui Orban de a se realiza o relaţie de metrou de suprafaţă. Calea ferată aferentă există şi este operaţională. N-ar trebui decât să fie realizată legătura cu aerogara. Problema asta s-ar rezolva cu bani puţini şi într-un interval de timp considerabil mai scurt decât varianta subterană susţinută de Videanu. Acesta spune că a obţinut circa 300 milioane de euro din partea Guvernului japonez, pentru real