Un film cu o eleva de 12 ani batuta de colege a fost difuzat prin amabilitatea Politiei Capitalei. Filmul a fost blurat.
Opinia publica a fost sensibilizata. Dar, din punctul meu de vedere, politistii au procedat gresit. Obsesia preadolescentina pentru gadgeturi usureaza informarea. Avem de toate: porno scolar, batjocura, cruzimi, violenta. Ne indignam de la toate, pentru ca vedem filmuletele cu pricina - dar ele se intimpla de cind lumea. Un val de revolta goala ne cuprinde pe toti si apoi ne asezam in asteptarea urmatorului videoclip si mai incitant, si mai violent. Ca orice cerc vicios, vinde bine.
Sa nu mai facem ochii mari chiar la orice: inainte sa ne minunam de violenta sau de indecenta unui film cu elevi batindu-se sau spunind mascari, sa ne chestionam cinstit daca am trecut prin momente de revolta, de maxim penibil, de prostie, momente care, daca ar fi fost filmate, ne-ar fi facut extrem de mult rau.
Sa distingem intre exhibitionism adolescentin, fie el si cu nuante patologice, si chestiuni cu adevarat grave. Sa ne amintim cite acte de violenta am vazut in scoli, elevi fiind. Scoala poate fi o jungla, dar violentele se rezolva eficient doar acolo, in comunitate, cu politie, parinti, profesori.
Niste liceene ard cu tigara si tund o eleva de 12 ani. Groaznic, dar filozofarea nu e singura solutie - trebuie aflat de ce a fost atit de pasiva directia scolii si chiar de ce politia a simtit nevoia sa furnizeze acel filmulet care ii va face enorm de mult rau acelei fetite batute. Chiar daca fata ii era blurata, cea mai afectata va fi tot victima, nu agresorii. Toti copiii din scoala respectiva si-au recunoscut imediat colega si i-au putut vedea, iar si iar, umilirea la televizor.
De ce a simtit nevoia Politia Capitalei sa faca public un astfel de film (numele institutiei apare imprimat pe filmul furnizat d