In Berlin am inteles ca se circula excelent cu mijloacele de transport in comun, ceea ce n-as putea confirma pentru ca era greva generala cand am ajuns in capitala germana - nu circulau nici autobuzele, nici metroul, doar S-Bahn, trenul de suprafata. Tot din auzite stiam ca orasul e plin de punkeri cu lanturi si creste si comparam Berlinul cu Londra, un oras rece ca arhitectura cu o cultura underground "twisted" si fetis. Ce am vazut: cladiri colorate, doar trei punkeri (restul pareau "normali") si peste tot in oras un soi de creativitate amuzanta, ironica si estetica.

Am ajuns duminica seara in Berlin si primul contact cu orasul a fost un restaurant asiatic opulent, Mirchi. Se pare ca nemtii s-au saturat de strudel cu mere si snitzel pentru ca peste tot se simtea aroma de condimente asiatice. Dupa ce ne-am plimbat o vreme pe o strada lunga plina cu restaurante cu specific variat am lasat-o pe Beatrice sa aleaga unde vom lua masa. Din grupul de trei aventurieri cu care am plecat spre Germania, Beatrice e printesa rusoaica ce traieste de 20 de ani in America si care intr-o saptamana petrecuta in vizita in Romania a desfiintat toate restaurantele bucurestene in care intrase, pentru ca nu "am gasit o singura salata care sa fie preparata ca si cele din New York". Mancarea din Berlin a fost totusi pe gustul ei. Revenind la Mirchi, abajururile luminate puternic, umbrelele imense suspendate pana aproape de jumatatea trotuarului si marmura din interior imi trezeau banuiala compensarii prin design pentru un meniu saracacios. Totusi mancarea, un amestec de retete indiene, thai si malaieziene a fost "ca acasa" si deloc scumpa, a pus verdictul Nini, partea malaieziana a grupului.

Luni dimineata, ne-am transformat in japonezi si, inarmati cu aparate de fotografiat si harti, am plecat spre centru (Mitte). In drum, am trecut pe langa farmacii cu vitrine care in l