Nanismul şi acromegalia sunt două dintre bolile care au atras tot timpul privirile celor din jur. Dacă în trecut piticii şi giganţii erau aduşi la circ şi prezentaţi lumii ca o ciudăţenie a naturii, societatea actuală consideră înălţimea un avantaj, o posibilitate de a ieşi în evidenţă. Din păcate, cei din jur nu conştientizează faptul că pacienţii nu consideră înălţimea lor o calitate, ci un defect, care le creează probleme zi de zi, atât de sănătate, cât şi sociale. Paradoxal, din punct de vedere medical, cele două afecţiuni endocrine au la bază acelaşi motiv, secreţia de hormon somatotrop, în cazul nanismul aceasta fiind insuficientă, iar în cazul acromegaliei excedentară. „Hormonul somatotrop este responsabil secretat de antehipofiza - n.r. lobul anterior al hipofizei, glandă situată la baza creierului - şi este cel care asigură creşterea oaselor lungi, intervenind de asemenea în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor.”, explică medicul braşovean endocrinolog dr. Aurel Pridie.

Cresc şi la 30 de ani

Acromegalia este o afecţiune rară, la nivelul Braşovului numărul persoanelor care suferă de această boală fiind mic. Boala se împarte în două categorii, în funcţie de vârsta la care apare. Dacă se manifestă în timpul adolescenţei, pacienţii suferă de gigantism, pe când dacă simptomele apar la indivizi cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani, diagnosticul este de acromegalie. În afara hormonului de creştere, adenomul hipofizar acidofil, răspunzător de afecţiune, poate secreta în exces şi alţi hormoni hipofizari. Simptomele sunt diferite, la pacienţii cu vârste între 30 – 40 de ani, deformările feţei şi ale extremitătilor se produc treptat, în decurs de ani, fiind târziu sesizate de bolnav şi de anturajul acestuia. Pacientul constată de obicei că îi creşte piciorul şi că trebuie să schimbe în fiecare an numărul de pantof, fără a putea găsi