Si uite asa, cercul s-a inchis. Rapidistii au pornit la lupta cu spiritul in brate, ca in momentul in care sa descopere o litera favorabila lor sa abandoneze spiritul si sa-mbratiseze litera. Este, firesc, dreptul lor. Miza-i (prea) mare. Dar ramine aceasta senzatie ca-s toti o apa si-un pamint si ca la fel ar fi procedat mai toate (ca sa nu generalizez chiar de tot) cluburile: s-ar fi sucit de la spirit la litera si inapoi, dupa caz si interes. Cunoastem cu totii sintagmele. De cite ori n-am auzit invocindu-se "litera legii" ori "spiritul legii"? Sau ambele. Dupa caz. Dupa caz, in Romania se invoca judecarea unei spete ba "in litera legii", ba "in spiritul" ei. In functie, bineinteles, de avantajul pe care-l da optiunea. De la derbyul Rapid-Steaua de joia trecuta incoace, scena fotbalistica romaneasca a cunoscut o efervescenta aparte in materie. Initial, cind parea foarte clar ca "litera legii" (a regulamentelor care "organizeaza" desfasurarea meciurilor de campionat si arbitrarea acestora) este de partea Stelei, cei pina una alta pagubiti, rapidistii, adica, au invocat de zor, in frunte cu fost-nefostul patron George Copos, "spiritul fotbalului", "spiritul jocului", spiritul regulamentului, al legii, deci. Ca meciurile trebuie cistigate pe teren si nu la masa verde. Ca arbitrul Adrian Deaconu a gresit, nu trebuia sa opreasca meciul etc. etc. Moralmente, desigur, rapidistii au dreptatea de partea lor si suficiente motive sa se creada nedreptatiti de aplicarea regulamentului "in litera legii", mai ales ca Rapidul avea 1:0 in momentul intreruperii unei partide pe care, cel putin pina-n momentul respectiv, a dominat-o. Presa sportiva, dar ce vorbesc, toata mass-media a vuit zile-n sir. Chestiunea a tinut prim-planul si-a ajuns pina si la Cotroceni, din moment ce, ca un facut, taman acum si-a gasit presedintele Traian Basescu sa decoreze zeci de fosti si actuali fotbali