Iertaţi fie concetăţenii noştri care au aflat abia târziu - dacă au aflat - că unirea Basarabiei cu ţara a avut loc înaintea unirii Transilvaniei, adică la 27 martie 1918.
O parte a instituţiilor statului au aniversat ieri 90 de ani de la eveniment, dar subiectul nu a constituit o prioritate nici pentru ziarele centrale (majoritatea l-au ignorat complet), nici pentru televiziunile de ştiri. Prezenţa la Bucureşti a primarului Chişinăului Dorin Chirtoacă ar fi meritat ceva mai multă atenţie, măcar şi pentru curajul cu care tânărul edil luptă cu puterea comunistă de la Chişinău. Pun pariu că la 1 decembrie vom aniversa cu mult mai multă pompă cele nouă decenii ce se vor fi scurs de la Marea Unire. De ce oare la 27 martie nu le-am acorda mai multă atenţie fraţilor de dincolo de Prut?
Nu trebuie să ne mire faptul că televiziunile de ştiri, care urmăresc cu voluptate fiecare bătaie dintre elevi, au ignorat aniversarea unirii Basarabiei cu România. „A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiei ruseşti“ - spunea Eminescu, iar cuvintele lui sunt valabile şi acum. Cine să protesteze însă împotriva dominaţiei ruseşti când, de câteva luni, PSD, PNL şi PC, pe de o parte, şi televiziunile de ştiri, pe de altă parte, duc o campanie susţinută pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia, sub pretextul că astfel am obţine un preţ favorabil pentru livrările de gaze naturale? Am asistat în unele zile la un adevărat delir mediatic pro-Putin, dublat de o salvă de reproşuri la adresa românilor care nu apreciază cultura rusă, de parcă ar exista vreun element comun între Dostoievski şi Cehov şi Putin şi Medvedev. Îndrăznesc chiar să sugerez că Dostoievski, Cehov şi alţii ca ei nu ar putea publica nimic în Rusia domnilor Putin şi Medvedev, în care jurnaliştii incomozi sunt asasinaţi în stil mafiot şi manifestaţiile opoziţiei politice, reprimate cu brutali
