MIRCEA CĂRTĂRESCU: „Preşedintele a-început să tragă cu tunul în muşte, dezvăluind tenebroasele legături ale ziariştilor cu marile sfere de influenţă“.
Scriu articolul de faţă într-o atmosferă de film de război, cu elicopterele rotindu-se din cinci în cinci minute deasupra blocului meu aflat, imprudent, doar la două sute de metri de Casa Poporului.
Dimineaţa, cînd am intrat în clădire, trecînd prin mişuna de poliţişti îmbrăcaţi în verde ca brotăceii, am auzit două femei oprite în hol vorbindu-şi îngrijorate: „Numai NATO ăsta ne mai lipsea, că-n rest le aveam pe toate. Şi dacă le trece, dragă, prin cap la teroriştii ăia să dea o bombă, să dărîme şandramaua? Îi omoară şi pe dracii ăia mari, da’ şi lumea nevinovată de prin case, din jur...“. Pe feţele lor se citea dorinţa meschină a bucureştenilor, din vremea bombardamentelor americane din ’44: „Du-i, Doamne, la Ploieşti...“.
Intrînd în apartament, aud imediat la radio că oraşul va fi total paralizat în perioada summitului. Bine zis „total“, că acum e paralizat doar de la brîu în jos... Cînd ajung cu maşina acasă, mă-nvîrtesc întotdeauna cel puţin douăzeci de minute pînă găsesc un loc de parcare. Oriunde trebuie să ajung, drumul e un calvar. Ce-or să ne facă mai mult decît ne facem noi înşine? Oare viaţa noastră de toate zilele nu e cuprinsă de un fel de paralizie? Oare politica noastră nu e de doi ani într-un blocaj mai deplin ca al unui bolnav într-un scaun pe roţi? N-avem decît să privim un pic situaţia noastră din clipa de faţă, asemenea unui medic care consultă un pacient încercînd să-şi ascundă îngrijorarea.
Nu Summitul NATO, care va veni şi va trece, e important cu adevărat pentru România. El ar fi putut fi organizat oriunde în lume, şi oriunde trebuie să iasă bine, căci nu se poate altfel. Imaginea noastră internaţională nu se va schimba în bine după trecerea lui
