Batrana Ana David nu are apa de sapte luni, din cauza unei datorii modice, de patru milioane de lei vechi Se razboiesc de ani de zile. Chiriasii se lamenteaza continuu si stau cu frica in san ca se vor trezi cu tot ce-au strans o viata intreaga, unde altundeva, decat in strada. Pe de alta parte, si proprietarii au un cuvant de spus. Legea e lege pentru toti si nu lasa loc de interpretari. Insa, in realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Deseori, proprietarii folosesc diverse tertipuri pentru a-i determina pe ai lor chiriasi sa elibereze spatiul locativ inainte de termenul limita al contractului. In spatele unui paravan al demnitatii umane se ascund povesti dureroase, rupte dintr-o viata pe care multi dintre noi incearca, in continuare, sa o nege. Ana David, in varsta de 73 de ani, este domiciliata in strada Grigore Tocilescu nr.2, din zona peninsulara a Constantei. O gasim intr-un imobil nationalizat, ducandu-si povara anilor intr-o camaruta pe care nu o poti numi, in niciun caz, casa.

Povara handicapului In camera care foloseste drept adapost atat pentru ea, cat si pentru familia fiului sau, Mihai David, isi striga amarul. Corvoada vietii a inceput in 2004, cand a fost evacuata dintr-un alt imobil nationalizat, din strada Cristea Georgescu nr 4. Timp de patru luni a fost mascota turistilor straini, care o priveau cum isi duce veacul, alaturi de avutia de o viata, sub cerul liber. Dupa zile in sir de rugaminti, a primit un spatiu de la Regia Autonoma pentru Exploatarea Domeniului Public si Privat (RAEDPP) Constanta, in care va putea locui, conform contractului, pana in data de 01.09.2011. Atat batrana, cat si fiul sau sunt incadrati, prin lege, in randul persoanelor cu handicap de gradul II. Varstnica este nevazatoare, in timp ce Mihai David a devenit surdo-mut la varsta de un an si sapte luni, cand, spune batrana, i-a fost administrata o doza de tratament