Şi mă durea în piept. Poate era

Chiar îngerul, trist cuibărit în mine,

Nemaiştiind cuvinte spre-a striga

De-atîta rouă rea şi de ruşine.

Se închircise-n sufletul meu cald,

La adăpost de carne omenească,

Să-şi şteargă răbdător nimbul înalt,

Aripile să şi le îngrijească.

Vai, sărbătoarea lui fusese tristă

Şi de nepovestit. Sîngele meu

Lin îl spăla, spunîndu-i că există

De-a pururi blîndul Dumnezeu...

Şi mă durea în piept. Poate era

Chiar îngerul, trist cuibărit în mine,

Nemaiştiind cuvinte spre-a striga

De-atîta rouă rea şi de ruşine.

Se închircise-n sufletul meu cald,

La adăpost de carne omenească,

Să-şi şteargă răbdător nimbul înalt,

Aripile să şi le îngrijească.

Vai, sărbătoarea lui fusese tristă

Şi de nepovestit. Sîngele meu

Lin îl spăla, spunîndu-i că există

De-a pururi blîndul Dumnezeu...