Prozator, poet si jurnalist german, autor al volumului O iubire la Tibru (Ed. Humanitas, 2007), Jan Koneffke s-a implicat, incepand din 1998, in viata culturala romaneasca, in prezent impartindu-si timpul intre Viena, unde locuieste din 2003, si Bucuresti. Este detinator al mai multor distinctii literare - Premiul Leonce und Lena pentru lirica, Premiul Offenbacher, Premiul Friedrich Holderlin - si coeditor al revistei Wespennest. A fost prezent de curand la Bucuresti, alaturi de scriitorul Joachim Wittstock si traducatoarea Nora Iuga, in cadrul programului "Intalniri si (re)intalniri la ICR".
- Sunteti un cunoscator al fenomenului cultural romanesc. Cum e literatura romana pentru un scriitor german?
- Cred ca in acest moment literatura romana este foarte interesanta, asa cum este, de altfel, si filmul romanesc, iar asta se intampla pentru ca Romania actuala este plina de evenimente, de schimbari, de neprevazut. De aceea, cuvantul si imaginea au mult de castigat.
- Toate astea se vad si din Occident?
- In Occident - si ma refer mai ales la spatiul germanic -, cultura romana a inregistrat, cum spuneam, in special prin film, o deschidere importanta catre Vest, deschidere care speram sa continue si cu literatura, mai ales ca, in ultimii doi ani cel putin, s-a tradus mult din literatura romana in limba germana: a aparut Nora Iuga cu poezie la o editura importanta, a aparut Mircea Cartarescu cu "Orbitor 1", Filip Florian cu romanul "Degete mici", Dan Lungu a avut succes cu "Raiul gainilor", carte la care eu insumi am publicat o recenzie.
Romanele lui Dan Lungu sunt un model demn de urmat in ceea ce priveste felul cum se pot povesti schimbarile din societatea romaneasca de dupa 1989.
- De fapt, cum a inceput pentru dvs. aventura culturala romaneasca?
- Deja, in 1993 eram familiarizat cu Romania. Primul pas insa s-a comis a
