Iarna a trecut blînd peste ţinuturile renane luîndu-şi un adio furtunos exact la 1 martie cu un uragan purtînd, din motive doar de meteorologi ştiute,de astă dată un nume feminin cu rezonanţe literare - "Emma". Cu doar cîteva zile înainte, peste Germania începuseră să bîntuie Eriniile, eufemistic poreclite Eumenidele în titlul romanului lui Jonathan Littell, decretat "cartea primăverii" de către cronicarii literari în paginile marilor ziare şi reviste, la radio şi la televiziune. Traducerea în germană a poveştii fictive a ofiţerului SS Max Aue, personaj cultivat, cinic, sadic, incestuos, matricid, homosexual, pervers, a fost lansată în librării pe 23 februarie. Cinci zile mai tîrziu, evenimentul editorial a avut o variantă dialogică abil înscenată dar lipsită de efectul scontat: autorul a apărut la teatrul Berliner Ensemble, în compania lui Daniel Cohn-Bendit, fost rebel 68-ist, actualmente şeful fracţiunii ecologiste din Parlamentul European. Ca şi lansarea romanului, şi dialogul, altminteri greu încropit în faţa unei săli arhipline, a fost precedat de o adevărată vijelie mediatică soldată pînă acum, fără a se fi încheiat încă, cu zeci de titluri de articole şi sute de pagini.

Daniel Cohn-Bendit, nereuşind să-l determine pe romancier să se exprime şi explice pe măsura aşteptărilor, a încercat să caute el cauzele profundei tulburări iscate în Germania de Eumenidele. Germanii - afirmă Cohn- Bendit - s-ar simţi "deposedaţi" prin romanul scriitorului americano-francez de monopolul pe care credeau a-l fi deţinut asupra confruntării cu cumplitul lor trecut în timpul celui de-al Treilea Reich. Dacă Littell însuşi subscrie la această explicaţie, rămîne o chestiune învăluită în mister. Scriitorul a preferat să zîmbească sibilinic, să se învăluie în fumul albăstrui al unor ţigarete fine, să se concentreze mai degrabă asupra literarităţii romanului său decît asupra conţi