Cand am ajuns la Diades, intr-o luni in jur de ora 12, era inchis. Pe usa nu exista program, ci numai doua numere de telefon, asa ca am sunat. O voce feminina si prietenoasa m-a anuntat ca grabeste pasul si ajunge in trei minute. Parca ne stiam de-o viata. A ajuns intr-adevar in trei minute. Proprietara magazinului mi-a deschis usa si mi-a explicat ca nu exista program, ca "daca e deschis, e deschis si daca nu, suna-ma ca vin si deschid". Mi-a povestit apoi cate ceva despre cum s-a nascut magazinul de cadouri si mi-a mai spus pe scurt istoria fiecarui obiect de acolo.
Inca de la intrare, primul lucru pe care l-am vazut a fost o oglinda cu rama de lemn pe care scria mare "Tout va bien". Apoi mi-au cazut ochii pe una dintre potcoave. Sa fie cu noroc, mi-am zis. Spatiul este mic, nu are mai mult de 10 metri patrati. Am fost poftita sa stau jos. Din locul in care m-am asezat se putea vedea un panou pe care tronau cateva fotografii ("Este fiica mea", m-a anuntat proprietara), insemnari, imagini cu Bucurestiul vechi.
Am dat o raita cu privirea: oglinzi, lampi, ceasuri, rame, statuete, suporturi de carti de vizita din ceramica, cutie de cadouri din mahon si piele, flori naturale in ceara, un tablou, obiecte din cupru, reproduceri dupa diverse obiecte ceramice de muzeu, felicitari tot din ceramica, genti de piele, carti legate in piele, un fier de calcat din ceramica, bijuterii din noduri de argint si perle. Si asta doar la o prima vedere.
Mi se spune ca toate obiectele sunt lucrate manual, sunt unicate si semnate de artisti din Bucuresti si din tara. Cea mai scumpa piesa din magazin este o statueta de 1.000 de euro creata de un artist din Cluj.
Ceramicele sunt preferatele proprietarei. Spune ca are exclusivitate pentru suporturile de carti de vizita din ceramica in forma de carte. Insemnul acestora este o imagine grafica cu un cuplu. Cartile cost
