Ceea ce este şi rămâne încurajator de la bun început pentru cititor este invitaţia pură la voiaje pe care tânăra autoare o face. Ori de câte ori pune mâna pe condei, un drum începe să se desfăşoare şi să se încălzească de imagini primitoare, de cuvinte bine alese, capabile să te convingă că merită să intri în sufletul ei generos şi să rămâi un timp acolo. Un tur al Cetăţii Braşovului - o pagină despre Braşovul, azi, un mic refugiu spiritual într-un loc cu un farmec aparte, subtil şi irezistibil. Un muzeu tehnic, un amalgam straniu între vechi şi nou... Nu fac decât să aleg aceste sintagme semnate de Sînziana Maria Stoie, elevă în clasa XI-a la Colegiul Naţional "Unirea", Braşov, îndrăgostită de urbea sa. Pieton într-un cosmos de metal şi asfalt, îţi apropriezi de dragul ei viaţa oraşului, ce se desfăşoară imperioasă şi precipitată şi descoperi, redescoperi cu bucurie, pe sub Tâmpa sau pe după ziduri, cum inspirată remarcă autoarea "locuri teleportate parcă dintr-o altă lume, spiritul se detaşează şi se umple de strălucirea ameţitoare a celui ce va rămâne unul dintre cele mai frumoase oraşe". Stilul Sînzianei, sincer şi detaşat, face din pagina ei un eseu care îi recomandă posibilităţile de-a te convinge, de-a te cuceri, de-a te reţine pentru textele ei de-acum şi de mai târziu. Dintre poemele pe care mi le-a trimis recent, m-am oprit la Panorama şi Initiating voyage, dar şi la De-a lungul unei vitrine, pe care îmi face plăcere să le transcriu aici, chiar în această ordine, fiind de văzut un crescendo, aş spune, între egali, pentru că acest efect se întrupează din acumularea de simpatie a autoarei la cititor. Panorama: "Eu am văzut copacul din mijlocul Infinitului/ - un nerv macroscopic în sticlă lamberta, cu ecran de protecţie şi rădăcini orbitoare,/ cu tandre sertare pentru siesta planetelor -/ levita deasupra automobilelor, tramvaielor gălbui, deasupra/ cinem