Iuliu Raţiu (n.1930, Olteneşti-Crasna, Vaslui), membru al Uniunii Scriitorilor la vârsta de 19 ani, cunoscut mai ales ca autor de cărţi (peste 30) şi reviste pentru vârste fragede, publică "O istorie a literaturii pentru copii şi adolescenţi" (Chişinău, Editura Prut Internaţional, 2006, 392 p.) adresată în special profesorilor, autorilor de manuale, bibliotecarilor şi nu în ultimul rând părinţilor de pe ambele maluri ale Prutului. Autorul îşi adaptează cursul ţinut la Universitatea Pro-Humanitas din Bucureşti şi foloseşte informaţii varii, din zeci de istorii literare, enciclopedii, dicţionare, cursuri universitare, reuşind să dea o "sinteză analitică" a tot ce-ar fi trebuit să citim noi între şapte şi şaptesprezece ani.

Cititorul atent constată o diferenţă, am zice de scriitură, între introducerea teoretică presărată cu locuri comune şi solemne banalităţi de manual, instructaj, ore de dirigenţie, sau cuvinte imposibile precum "apologizare", "ideaţional" sau "fortuit" (p.47) întrebuinţat în cu totul alt sens decât cel corect de aleatoriu, şi comentariul avizat la crestomaţia de texte exemplare, meritul principal al lui Iulian Raţiu fiind cel de a apăra "drepturile celor mici la o literatura mare". Nu altceva spune Michel Tournier când , confruntat cu eticheta critică de scriitor pentru copii, nu ezită să se apere: "Eu nu scriu pentru copii, scriu însă animat de idealul lapidarităţii, limpezimii şi al proximităţii concretului. Când reuşesc să fiu cât mai aproape de acest ideal - vai, atât de rar - ceea ce scriu este atât de fluent încât până şi copiii pot să mă citească".

Iuliu Raţiu are idei clare, bine conturate şi chiar memorabile momente de luciditate critică: "Nimic mai penibil - literar vorbind - decât asfixierea temelor generoase în moralităţi pedestre, nimic mai ratat decât plantarea ideilor vii în terenul arid, neemoţional al manufacturii". Bine